Artrofibroza genunchiului este o afecțiune caracterizată prin formarea excesivă de țesut fibros în jurul unei articulații, ceea ce duce la rigiditate și limitare a mișcării acelei articulații. Aceasta poate afecta orice articulație a corpului, inclusiv genunchiul, șoldul, umărul sau cotul. În cazul artrofibrozei după proteza totală de genunchi, această condiție apare în articulația genunchiului în urma intervenției chirurgicale.
Cauzele artrofibrozei după proteza totală de genunchi pot include
- Inflamație excesivă: Reacția inflamatorie poate fi mai intensă la anumiți pacienți, ceea ce poate duce la o formare excesivă de țesut cicatricial.
- Factori de risc individuali: Anumiți factori de risc, cum ar fi diabetul zaharat sau obezitatea, pot crește predispoziția la formarea de țesut cicatricial excesiv.
- Exerciții fizice necorespunzătoare: Un program inadecvat de reabilitare sau lipsa mișcării adecvate după intervenție poate favoriza dezvoltarea artrofibrozei.
- Traumatisme: Traumele sau leziunile la nivelul articulației genunchiului, fie înainte de intervenția chirurgicală, fie în timpul acesteia, pot contribui la dezvoltarea artrofibrozei.
- Infecții postoperatorii: Infecțiile pot declanșa o reacție inflamatorie și pot crește riscul de formare a țesutului cicatricial.
- Poziționare inadecvată a protezei: O poziționare inadecvată a protezei sau o prostă mobilitate a acesteia poate favoriza apariția artrofibrozei.
Simptomele artrofibrozei după proteza totală de genunchi
- Rigiditate și limitare a mișcării la nivelul articulației genunchiului.
- Dureri cronice la nivelul genunchiului.
- Dificultate în efectuarea activităților zilnice.
- Scăderea flexibilității articulației.
Tratamentul pentru artrofibroză după proteza totală de genunchi poate implica
- Terapie fizică: Terapia fizică este adesea primul pas în tratamentul artrofibrozei genunchiului. Un program de terapie fizică poate include exerciții de întindere, exerciții de fortificare musculară. Mobilizarea manuală și tehnici de îmbunătățire a mișcării pot ajuta. Scopul este de a îmbunătăți flexibilitatea și mobilitatea genunchiului.
- Manipulare și mobilizare manuală: Pentru cazurile mai severe de artrofibroză, medicul sau terapeutul fizic poate efectua manipulare și mobilizare manuală a genunchiului. Acestea se fac de obicei sub anestezie sau sedare si pot îmbunătății gama de mișcare.
- Infiltrări cu corticosteroizi: Injecțiile cu corticosteroizi pot fi utilizate pentru a reduce inflamația și durerea asociate cu artrofibroza.
- Chirurgie: În cazurile severe și rezistente la tratament, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Prin aceasta intervenție se îndepărtează țesutul cicatricial pentru a restabili mobilitatea genunchiului. Aceasta poate include si alte proceduri precum reprogramare articulară sau chiar reoperare pentru corectarea problemei.
- Reeducare motorie: Pentru a preveni recurența artrofibrozei reeducarea motorie poate îmbunătăți modul în care pacientul își folosește genunchiul.
Este important ca tratamentul să fie individualizat și să fie monitorizat de către un medic sau terapeut fizic specializat în reabilitarea genunchiului. De asemenea, în funcție de severitatea afecțiunii și de necesitățile individuale ale pacientului, pot fi necesare mai multe modalități de tratament combinate pentru a obține cele mai bune rezultate.