Artroza genunchiului – gonartroza, este o afecțiune cronică a articulației genunchiului, caracterizată prin deteriorarea cartilajului articular și modificări ale structurilor osoase și ale țesuturilor din jurul articulației. Este una dintre cele mai comune forme de artroză și poate afecta persoanele de toate vârstele. Prevalența crește odată cu înaintarea în vârstă.
Principalele caracteristici pentru Artroza genunchiului – gonartroza includ:
- Deteriorarea cartilajului articular. Cartilajul care acoperă suprafețele osoase ale genunchiului devine subțire și se deteriorează progresiv Se ajunge astefel la frecarea directă a oaselor între ele în timpul mișcării.
- Formarea osteofitelor. Pe măsură ce cartilajul se deteriorează, organismul poate încerca să compenseze prin formarea de creșteri osoase (osteofite). Acestea se fac în jurul articulației genunchiului și pot limita mișcarea și pot provoca durere suplimentară.
- Inflamație și durere: Deteriorarea cartilajului și prezența osteofitelor pot provoca inflamație în articulația genunchiului și pot determina apariția durerii, rigidității și umflăturii.
- Pierderea mobilității și a funcției. Pe măsură ce boala progresează, mobilitatea genunchiului poate fi afectată semnificativ. Funcția articulației poate fi compromisă, limitând capacitatea pacientului de a efectua activități zilnice obișnuite.
- Factori de risc: Factorii care pot contribui la dezvoltarea artrozei de genunchi includ vârsta înaintată, obezitatea, leziunile anterioare ale genunchiului, predispoziția genetică, activitățile fizice intense și anumite afecțiuni medicale, cum ar fi artrita reumatoidă.
Diagnosticul artrozei de genunchi implică o serie de pași care încep de obicei cu o evaluare clinică detaliată.
Evaluarea pacienților cu dureri de genunchi:
- Istoric medical și examinare fizică. Medicul va discuta cu pacientul despre simptomele sale, precum și despre istoricul medical. Orice factori de risc relevanți sunt luați în vedere de la prima examinare. O examinare fizică va fi efectuată pentru a evalua mobilitatea, durerea, sensibilitatea și eventualele semne de inflamație sau deformare a genunchiului.
- Radiografii. Radiografiile sunt de obicei primul test de imagistică utilizat pentru diagnosticarea artrozei de genunchi. Acestea pot arăta îngustarea spațiului articular, prezența osteofitelor (mici excrescențe osoase) și alte semne ale deteriorării articulației.
- Tomografie computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanță magnetică (RMN). Aceste teste pot fi utilizate pentru a oferi imagini mai detaliate ale structurilor articulației genunchiului. Pot fi utile și pentru a evalua gradul de deteriorare a cartilajului și a altor țesuturi.
- Puncție articulară (artrocenteză). În unele cazuri, medicul poate efectua o puncție articulară pentru a colecta lichid sinovial din articulația genunchiului. Această procedură poate ajuta la evaluarea inflamației și poate exclude alte afecțiuni, cum ar fi artrita inflamatorie.
- Evaluarea funcțională. Uneori, medicul poate solicita teste suplimentare, cum ar fi teste de funcționalitate a genunchiului, pentru a evalua mobilitatea și capacitatea pacientului de a efectua activități zilnice.
Diagnosticul artrozei de genunchi este confirmat în general pe baza simptomelor pacientului, a rezultatelor examinării fizice și a testelor de imagistică. Este important să consultați un medic specialist, cum ar fi un ortoped sau un reumatolog, pentru evaluarea și diagnosticul adecvat al artrozei de genunchi și pentru a începe un plan de tratament corespunzător.
Tratamentul gonartrozei (artroza genunchiului) poate implica o gamă variată de opțiuni, în funcție de severitatea simptomelor și de stadiul bolii.
Cateva opțiuni de tratament ar fi:
- Managementul durerii:
- Utilizarea de medicamente antiinflamatoare non-steroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul, pentru a reduce inflamația și durerea.
- Medicamente analgezice pentru controlul durerii, cum ar fi paracetamolul.
- Injecții intraarticulare cu corticosteroizi sau acid hialuronic pentru reducerea inflamației și a durerii.
- Fizioterapie și exerciții:
- Program de exerciții fizice și fizioterapie pentru întărirea musculaturii în jurul genunchiului, pentru îmbunătățirea mobilității și pentru stabilizarea articulației.
- Exerciții de întindere pentru a menține sau a îmbunătăți flexibilitatea genunchiului și pentru a reduce rigiditatea.
- Pierdere în greutate:
- Pierderea în greutate în cazul persoanelor supraponderale sau obeze poate reduce presiunea asupra articulației genunchiului și poate îmbunătăți simptomele.
- Terapie ocupatională:
- Consilierea privind tehnici de gestionare a durerii și adaptări ale activităților zilnice pentru a minimiza presiunea și stresul asupra articulației genunchiului.
- Utilizarea de dispozitive de asistare:
- Cane, bastoane sau alte dispozitive de asistare pot ajuta la reducerea presiunii pe genunchi și la îmbunătățirea stabilității în timpul mersului.
- Suport ortopedic:
- Încălțăminte ortopedică sau talonete speciale pentru a reduce presiunea asupra articulației genunchiului și pentru a îmbunătăți alinierea.
- Intervenție chirurgicală:
- În cazurile severe, în care tratamentul conservativ nu oferă ameliorare suficientă a simptomelor, poate fi considerată intervenția chirurgicală. Aceasta poate include proceduri precum artroplastia genunchiului (înlocuirea articulației genunchiului cu un implant artificial) sau osteotomia (corectarea alinierii oaselor pentru a redistribui presiunea în articulație).
Este important să discutați cu medicul dumneavoastră pentru a elabora un plan de tratament adecvat, personalizat și pentru a determina ce opțiuni sunt cele mai potrivite în cazul dumneavoastră, luând în considerare severitatea simptomelor și alte factori individuali.