Entorsa de genunchi este o afectare a articulației genunchiului care implică întinderea sau ruperea ligamentelor din jurul acesteia. Ligamentele sunt țesuturi fibroase puternice care conectează oasele între ele și asigură stabilitatea articulației.
Cele mai comune ligamente afectate într-o entorsă de genunchi sunt ligamentul colateral medial (LCM) și ligamentul cruciat anterior (LCA). Entorsele de genunchi pot varia în gravitate de la ușoare (cu întinderea ligamentului) până la severe (cu ruptura ligamentului). De asemenea, în cazul entorselor severe pot fi afectate și alte structuri de la nivelul genunchiului precum meniscurile sau cartilajul articular.
Simptomele unei entorse de genunchi pot include durere, tumefiere, instabilitate sau senzația de cădere, dificultate la îndoirea sau întinderea genunchiului și sensibilitate la atingere.
Diagnosticul entorselor de genunchi implică o evaluare clinică amănunțită, care poate include următoarele etape:
- Istoric medical. Medicul va discuta cu pacientul despre circumstanțele care au condus la vătămarea genunchiului, simptomele prezentate și orice alte afecțiuni medicale relevante.
- Examinare fizică. Medicul va examina genunchiul afectat pentru a evalua durerea, umflarea, sensibilitatea și mobilitatea. De asemenea, se vor efectua o serie de teste pentru a evalua stabilitatea ligamentelor genunchiului. Este important și diagnosticul eventualelor leziuni asociate.
- Teste de diagnostic. În unele cazuri, medicul poate solicita efectuarea unor teste imagistice, cum ar fi radiografiile sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). Acestea ajută pentru a evalua starea oaselor, ligamentelor, cartilajelor și a altor structuri din jurul genunchiului și pentru a exclude alte leziuni sau afecțiuni.
- Teste funcționale. În anumite cazuri, medicul poate efectua teste funcționale pentru a evalua stabilitatea și funcționalitatea genunchiului. Acestea pot include teste de stabilitate ligamentară sau teste pentru a evalua capacitatea pacientului de a efectua mișcări specifice ale genunchiului.
- Gradul entorsei. Pe baza simptomelor, examinării fizice și, în unele cazuri, a rezultatelor testelor imagistice, medicul va putea clasifica entorsa de genunchi. Sunt trei grade principale (I, II sau III), în funcție de severitatea leziunii ligamentare.
Diagnosticul entorselor de genunchi este esențial pentru a stabili un plan de tratament adecvat și pentru a preveni complicațiile pe termen lung. Este important ca diagnosticul să fie stabilit de către un profesionist medical calificat, cum ar fi un medic specialist în ortopedie sau un medic de urgență, care are experiență în evaluarea și tratarea vătămărilor genunchiului.
Entorsele genunchiului pot fi clasificate în funcție de gravitatea leziunii ligamentare.
Cele mai comune tipuri de entorse de genunchi sunt clasificate în gradele I, II și III, în funcție de severitatea leziunii:
- Entorsă de gradul I (ușoară)
- Ligamentul este întins, dar nu rupt.
- Poate exista ușoară umflătură și durere în jurul genunchiului.
- Pacientul poate resimți o ușoară instabilitate sau senzație de slăbiciune în genunchi.
- Își poate menține capacitatea de a merge și a-și folosi genunchiul.
- Recuperarea este în general rapidă și nu necesită intervenții chirurgicale.
- Entorsă de gradul II (moderată)
- Ligamentul este parțial rupt.
- Se observă umflătură, durere și vânătăi mai accentuate în comparație cu o entorsă de gradul I.
- Instabilitatea genunchiului poate fi mai pronunțată, iar pacientul poate avea dificultăți la mers și la îndoirea genunchiului.
- Recuperarea poate dura mai mult și ar putea fi necesară terapia fizică pentru restabilirea forței și mobilității genunchiului.
- Entorsă de gradul III (severă)
- Ligamentul este rupt complet.
- Se observă umflătură, durere și vânătăi considerabile.
- Genunchiul este foarte instabil și pacientul poate fi incapabil să-și folosească genunchiul pentru a susține greutatea.
- În unele cazuri, o entorsă de gradul III poate fi asociată cu alte leziuni în jurul genunchiului. Acestea pot include: ruptura meniscului sau alte leziuni ale ligamentelor.
- Tratamentul poate necesita intervenție chirurgicală pentru a repara ligamentul rupt. Intervenția este urmată de o perioadă lungă de reabilitare pentru a restabili funcționalitatea genunchiului.
Este importantă o evaluare medicală adecvată pentru a determina severitatea entorsei și pentru a stabili un plan de tratament adecvat în funcție de nevoile individuale ale pacientului.
Tratamentul variază în funcție de gravitatea entorsei:
- Entorsa de genunchi de gradul I
- Descriere: În entorsele de gradul I, ligamentul este întins, dar nu rupt.
- Tratament:
- Repaus și protecție: Evitați activitățile care pun presiune pe genunchi și utilizați un bandaj sau o orteza pentru a proteja genunchiul.
- Gheață: Aplicați gheață pe genunchiul afectat pentru a reduce umflarea și durerea.
- Compresie și înălțare: Aplicați o bandaj elastic pentru compresie și ridicați genunchiul pentru a reduce umflarea.
- Entorsa de genunchi de gradul II
- Descriere: În entorsele de gradul II, ligamentul este parțial rupt.
- Tratament:
- Repaus și protecție: Limitați activitățile care pun presiune pe genunchi și folosiți un bandaj sau o orteza pentru a stabliza articulația.
- Gheață și compresie: Aplicați gheață și compresați genunchiul pentru a reduce inflamația și durerea.
- Înălțare: Ridicați genunchiul pentru a reduce umflarea.
- Fizioterapie: Exerciții specifice de întărire și întindere pot fi utile pentru a restabili funcția genunchiului.
- Entorsa de genunchi de gradul III
- Descriere: În entorsele de gradul III, ligamentul este complet rupt.
- Tratament:
- Repaus și imobilizare: Genunchiul poate necesita imobilizare temporară cu ajutorul unui aparat ortopedic (orteză de genunchi fixă sau mobilă, sau aparat gipsat).
- Gheață și compresie: Aplicați gheață și compresați genunchiul pentru a reduce inflamația și durerea.
- Înălțare: Ridicați genunchiul pentru a reduce umflarea.
- Fizioterapie: Terapia fizică este esențială pentru a restabili forța, mobilitatea și stabilitatea genunchiului. Exercițiile vor fi inițial orientate spre menținerea mobilității și reducerea inflamației, apoi se vor concentra pe întărirea musculaturii în jurul genunchiului și pe recuperarea stabilității articulației.
În cazurile severe, în special în cele de gradul III, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a repara ligamentul rupt și a restabili stabilitatea genunchiului. Este important să consultați un medic pentru evaluare și tratament adecvat în cazul unei entorse de genunchi, mai ales în cazul uneia de gradul II sau III.